Miodrag Belodedici este unul dintre cei mai eleganţi fotbalişti din fotbalul românesc şi nu numai. Cu un plasament extraordinar şi un fair-play ieşit din comun, a fost stâlpul defensivei celor mai mari echipe ale Estului (Steaua Bucureşti şi Steaua Roşie Belgrad) timp de 15 ani. A câştigat cele mai importante trofee din fotbal, este membru al “generaţiei de aur” atât al Naţionalei din 1994, cât şi al Stelei 1986. A mai jucat şi în Spania (Valencia şi Valladolid) şi în Mexic (Atlante CF), înainte de a se retrage de la vechea şi eterna dragoste, Steaua.
Ca palmares are 6 titluri şi 4 Cupe ale României cu Steaua, 2 titluri ale Iugoslaviei cu Steaua Roşie Belgrad şi 1 titlu în Mexic cu Atlante Ciudad de Mexico.
De asemenea este primul jucător din lume care a câştigat Cupa Campionilor Europeni cu 2 echipe diferite, cele 2 Stele ale Europei, în 1986 şi 1991, ambele la penalty-uri împotriva Barcelonei, respectiv lui Olympique Marseille. Cu Steaua Bucureşti a câştigat Supercupa Europei în 1987 şi a jucat finala Cupei Intercontinentale la Tokio, unde a şi marcat în poarta lui River Plate, dar golul a fost eronat anulat pe motiv de offside.
În 1989 a fugit din ţară în Iugoslavia, fiind numit trădător şi dezertor de către regimul comunist. În 1991 i-a fost ridicată condamnarea şi a revenit la echipa naţională, impunându-se imediat ca titular. Din păcate este unul din jucătorii care a ratat penalty în sfertul de finală de la Campionatul Mondial din 1994 contra Suediei. Cu toate astea, este în top 20 al selecţiilor sub tricolor.
După experienţa mexicană a revenit în ţară tot la Steaua, unde a redevenit liderul apărării şi al echipei, odată cu plecarea lui Lăcătuş la FC Naţional.
Alături de vechiul camarad din echipa de aur a fotbalului românesc a câştigat din nou Cupa României în 1999. Era minutul 90 şi rrapedul conducea cu 2-1 după golurile lui Jean Barbu, pentru Steaua marcase Cristi Ciocoiu. La ultima fază a meciului, Lăcă centrează, Belo se înalţă peste toţi rrapidiştii şi egalează. Apoi Steaua câştigă finala unde altundeva, dacă nu la penalty-uri?
Evoluţiile foarte bune îl readuc la Naţionala condusă de Emerich Ienei, fostul antrenor din 1986, cu care participă la Euro 2000 din Belgia şi Olanda, ajungând în sferturile de finală, unde suntem eliminaţi de Italia, care urma să devină vicecampioană europeană în acel an.
Îşi încheie apoi cariera câstigând în 2001 cel de-al şaselea titlu cu echipa sa de suflet.
Un fundaş şi un om deosebit, Belo este unul dintre cei mai titraţi fotbalişti români din toate timpurile. Odată cu retragerea sa, a disparut şi postul de libero de pe terenul de fotbal…
