elfa !!

- stii ca o sa mor nu?
- toti murim...
- da, dar unii mor omorati...
- si uneori sunt prinsi criminalii.
- nu si cei ai naturii...
- eh, ei or sa regrete.
- cand or sa regrete va fi prea tarziu...
- o sa te...duci in curand?
- depinde cand ma vor taia "stapanii".
- ce o sa se intample cu tine?
- o sa mor incet, in chinuri, ei zambind la moartea mea...ba chiar, punandu-mi tot felu de chestii agatate de maini si picioare, si niste chestii luminoase, care sa ma ameteasca in noapte..
- dureaza mult?
- in anii vostri...in medie, cam 2 saptamani.
- si dupa?
- dupa...dupa ma dezbraca de ornamentele lor si ma lasa undeva, in asteptare, undeva unde isi arunca ei rezidurile...apoi altii ma iau, si intr-un final, imi curma suferinta..
- sa stii ca stau cu tine pana vin sa te ia...nu te las singur, ia-ma de mana.
- nu va suparati, puteti sa va dati putin mai departe, sa nu va loveasca in cadere.

[ea se indeparteaza, incepe un sunet sfasaietor, ea ingenuncheaza in zapada abia asternuta, el cade la pamant, afundandu-se cu greutate in zapada]

- nu va suparati domnisoara, sunteti bine? va lovit cand a cazut? de ce stati in genunchi?

[ea ridica capu, lacrimi aproape inghetate i-se inodau in barbie]

- nu ma lovit nimeni...
- cu cine vorbeati inainte sa venim?
- cu bradul pe care tocmai l-ati daramat...
- imposibil domnisoara...
- aplecati-va asupra lui, vorbitii...

[omul se indreapta spre brad, se apleaca, da cu piciorul, nici o reactie.
inainte sa intoarca capul spre domnisoara, observa ca sub brad, toata zapada se topise, bradul efectiv stand intr-o balta, plina cu lacrimi.
omul intoarce capul, domnisoara disparuse.
in urma ei, ramasese pe jos doar o frunza, dintr-o planta ce a disparut acum 1000 de ani.
planta se numea la vremea ei: "carpe diem"...nume fiind pus de stramosi dearece aceasta planta era destinata numai celor pe moarte.]

- craciun fericit bradule
- craciun fericit omule..

dinamo bucuresti...unde mortii matii esti ??

1 Decembrie 1918 ... 1 Decembrie 2011

Acest cantec a fost compus si cantat dupa anexarea Ardealului de nord de catre Ungaria Hortista in
urma Dictatului de la Viena. A fost cantat de trupele romane in ofensiva din 1944.

Dac'am plecat Ardealule din tine,
Nu–i vina noastra, iarasi vom veni.
N'am fost învinsi si nu vom fi nici mâine,
Când ceasul biruintei va sosi.

Refren: Avem o tara scumpa si mândra,
Avem si iarasi vom avea;
Dusmanul care astazi râde,
Va tremura privind la ea.

Noi te iubim ca tu ai fost al nostru,
si viata pentru tine ne-am fi dat,
dar prind dictatul rusinos so monstru,
Hortistii-au reusit de te-au furat.

Refren: Avem o tara scumpa si mândra,
Avem si iarasi vom avea;
Dusmanul care astazi râde,
Va tremura privind la ea.

De-aici din departari privind spre tine,
si plingem jalnic chinul tau amar,
cind stim ca fratii cei ramasi in tine,
sint torturati de un popor barbar. ( tongue.gif !)

Refren: Avem o tara scumpa si mândra,
Avem si iarasi vom avea;
Dusmanul care astazi râde,
Va tremura privind la ea.

Te vom lua ca tu esti doar al nostru,
lasat pe veci de Daci si de Romani.
Dar mostenit de la stramosii nostrii,
si nimanuii nu te-om lasa in dar.

Refren: Avem o tara scumpa si mândra,
Avem si iarasi vom avea;
Dusmanul care astazi râde,
Va tremura privind la ea.

Vom trece iar pe vechea frontiera,
dreptatea noastra e Stapana-acum.
Prin viselii si foc de Mitraliera,
Armata noastra isi va face drum.

Refren: Avem o tara scumpa si mândra,
Avem si iarasi vom avea;
Dusmanul care astazi râde,
Va tremura privind la ea.

Credinta-in tara si mereu inainte,
sa cucerim ce-avem de cucerit.
Ardealul nostru e o tara scumpa,
Salaj, Bihor si Clujule iubit !

Refren: Avem o tara scumpa si mândra,
Avem si iarasi vom avea;
Dusmanul care astazi râde,
Va tremura privïnd la ea.